Cum aprinzi focul în șemineul de grădină din lut, pas cu pas

Ca să aprinzi focul într-un șemineu de grădină din lut, pornești de la un vas uscat, cu stratul de nisip pe fund și cu cenușa veche scoasă. Pe nisip pui două-trei lemne mici și uscate, deasupra surcele, iar în vârf hârtie sau un aprinzător natural. Aprinzi de sus, lași focul să coboare singur și adaugi lemne câte puțin, ca flacăra să rămână în interiorul vasului.

Metoda se numește aprinderea „de sus în jos” și i se potrivește bine unui șemineu de grădină: fumegă de obicei mai puțin la pornire, nu cere umblat des la foc și nu umple vasul de la început. Mai jos găsești pașii, în ordinea în care contează, apoi greșelile care fac fum sau pun lutul la încercare.

Un lucru înainte de toate: dacă șemineul e nou, primele focuri sunt cele de călire, mici și progresive, cu răcire completă între ele. Pașii lor sunt în ghidul prima ardere a șemineului din lut. Ce urmează aici e pentru serile obișnuite, după călire.

Ce pregătești înainte să aprinzi?

Cinci minute de pregătire te scapă de cele mai multe probleme de la pornire.

• Un șemineu uscat. Dacă a plouat în horn sau a stat neacoperit, lasă-l câteva zile să se usuce. Lutul umed nu se încălzește repede.
• Stratul de nisip la locul lui, de circa 10 cm, pe fundul vasului. Focul se face pe nisip, nu direct pe lut. Cenușa de data trecută o scoți doar dacă e complet rece.
• Capacul de protecție scos de pe horn. El stă pe horn cât șemineul e rece și nefolosit, ca să țină ploaia afară.
• Locul potrivit: dale de beton, piatră sau cărămidă, 2-3 m față de pereți, garduri de lemn și mobilier textil, nimic deasupra hornului. Cu spatele spre direcția din care bate de obicei vântul, hornul trage mai bine.
• Lemne uscate, de esență tare, despicate în bucăți care încap întregi în vas, plus o mână de surcele subțiri. Rășinoasele sunt bune doar ca surcele.
• La îndemână: o lopățică metalică, mănuși și o găleată cu nisip sau pământ uscat, pentru orice eventualitate.

Cum aprinzi focul de sus în jos, pas cu pas

1. Baza. Pe nisip, așază două-trei lemne mici, despicate, unul lângă altul, cu un deget de spațiu între ele. Orientează-le spre gura de foc, ca aerul care intră prin față să circule printre ele.
2. Surcelele. Peste lemne pune un strat de surcele subțiri, de-a curmezișul, apoi încă unul, mai subțire.
3. Aprinzătorul. Deasupra de tot, o mână de hârtie mototolită lejer sau un aprinzător solid, natural. Puțină hârtie: în cantitate mare se ridică aprinsă pe horn.
4. Aprinderea. Aprinzi hârtia din față, prin gura de foc. Flacăra prinde surcelele, care la rândul lor aprind lemnele de dedesubt.
5. Răbdarea. Nu muta lemnele și nu acoperi gura de foc. Lasă aerul să intre prin față; hornul ridică fumul deasupra capetelor.
6. Primele lemne noi. Când stratul de jos arde liniștit și face jar, adaugi una-două bucăți. Nu mai mult.

De ce de sus în jos și nu cu hârtia dedesubt?

Ambele metode funcționează. La cea clasică, cu hârtia jos și lemnele deasupra, grămada se surpă des pe măsură ce hârtia arde, iar focul trebuie refăcut. La aprinderea de sus în jos, flacăra coboară treptat: surcelele încălzesc lemnele de dedesubt înainte să le aprindă, așa că focul pornește mai liniștit și, de obicei, cu mai puțin fum. Pentru un vas din lut, care nu suportă încălzirea bruscă, un început liniștit e exact ce trebuie.

Câte lemne pui și cât de mare lași focul?

Puține, și focul mic. Regula simplă: flacăra rămâne în interiorul vasului. Dacă iese pe gura de foc sau pe horn, focul e prea mare. Pune lemne câte puțin, pe măsură ce ard, și nu umple vasul de la început.

Lutul ars suportă 500-600 °C, dar ce îl strică nu e o seară lungă, ci schimbările bruște: prea mult lemn pus deodată se numără printre cauzele obișnuite ale fisurilor serioase. Cărbunele de lemn merge, în cantitate mică, întins pe stratul de nisip. Ce lemne ard cel mai bine și ce nu arzi niciodată găsești în ghidul ce arzi în șemineul de grădină.

De ce face fum la aprindere și cum îl reduci?

Un foc de lemne face fum, mai ales în primele minute. Când fumegă mult, cauza e aproape întotdeauna una dintre acestea:

• lemnul e umed sau proaspăt tăiat: sfârâie, se aprinde greu și scoate fum;
• ai pus prea multe lemne deodată sau le-ai înghesuit, iar aerul nu mai circulă;
• hârtia e prea multă și se ridică aprinsă, în loc să aprindă surcelele;
• vasul e încă umed de la ploaie;
• vântul bate direct în gura de foc. Întoarce șemineul cu spatele spre vânt, când e complet rece.

Ce faci la finalul serii?

Spre sfârșit nu mai adăuga lemne și lasă-le să ardă complet, până la cenușă. Șemineul se răcește singur, până a doua zi. Nu turna apă peste lutul fierbinte: răcește brusc doar o parte a peretelui și poate deschide o fisură. Capacul îl pui la loc pe horn abia când vasul e rece. Restul, de la cenușă la iernare, e în ghidul de îngrijire a șemineului din lut.

Șemineul nostru, pe scurt

Șemineele Sparkle Stone sunt lucrate manual din lut 100% natural, au 87 cm înălțime împreună cu suportul triplu, cântăresc între 17,2 și 19,9 kg și vin cu capac de protecție. Gura de foc largă primește lemnele de la nivelul bolului, iar focul se face pe stratul de nisip, exact cum e descris mai sus. Vezi șemineele de grădină din lut sau direct modelul cu ornamente roșii. Prețul actual e pe pagina produsului.

Pot folosi lichid de aprindere în șemineul din lut?

Nu. Benzina, spirtul și lichidele de aprindere pornesc focul brusc, exact încălzirea violentă pe care lutul nu o suportă. Folosește hârtie, surcele sau un aprinzător solid, natural.

Trebuie scos capacul înainte de aprindere?

Da. Capacul stă pe horn doar cât șemineul e rece și nefolosit, ca să țină ploaia afară. Îl pui la loc după ce vasul s-a răcit complet.

Pot aprinde focul după ploaie?

Doar după ce șemineul s-a uscat, de regulă după câteva zile fără ploaie. Începi cu un foc mic și îl crești treptat.

Pot porni focul cu cărbune?

Pornești cu surcele și lemn, apoi poți adăuga puțin cărbune de lemn, întins pe nisip. Brichetele cu aditivi pentru aprindere rapidă e mai bine să le eviți.